Foc in adanc Titlul original: A Fire Upon the Deep
Titlul in limba romana: Foc in adanc
Autor: Vernor Vinge
Data aparitiei: 1992
Data aparitiei in Romania: aprilie 2008
Traducator: Mihai-Dan Pavelescu
Premii: Hugo 1993 pentru cel mai bun roman, nominalizata pentru cel mai bun roman la Nebula 1992

O tema SF standard: in vreme ce intreaga Galaxie musteste de viata inteligenta, acest lucru este si mai valabil pentru centrul ei, unde exista o mai mare densitate de stele si unde se afla rasele stravechi (civilizatiile marete). Atat in cartea de fata cat si in continuarea ei, „A deepness in the Sky”, Vinge exploateaza aceasta idee. Galaxia este formata din Adancurile Neganditoare din centru, unde inteligenta lipseste, urmeaza inelul din jurul „Adancurilor”, care include si Pamantul, numita Zona Lenta, in care exista viata inteligenta iar computerele sunt idioate; urmatoarea zona, unde instrumentele electronice functioneaza mai bine si este posibila calatoria spatiala cu viteze supraluminice se numeste Exteriorul, cu trei subzone: Superior, Median si Inferior. De la marginea galaxiei incolo zona se numeste Transcendent. Este o zona unde masinile pot deveni constiente de sine si unde o civilizatie poate transcende intr-o Putere cu abilitati intelectuale inimaginabile. Desigur, Puterile nu sunt toate binevoitoare si, chiar foarte des, cate una dusmanoasa iese la vanatoare de rase aflate in Exteriorul Superior. Desigur, se banuieste ca Zonele au fost stabilite de catre o Putere foarte veche cu scopul de a proteja stramosii care nu s-au putut transforma; si, probabil, sa asigure o sursa garantata de rase noi care sa-si poata gasi singure calea catre civilizatie.

Omenirea a calatorit multe secole prin Zona Lenta inainte ca unii sa treaca in Exterior. Este inca nesemnificativa, in termeni galactici, dar are o lume sau doua a ei si cateva enclave pe multe altele. O mica colonie descopera o arhiva straveche imediat dincolo de exterior, in apropierea Transcendentului, si restarteaza un program de declansare a autoconstientei a Ceva care ii depaseste repede in inteligenta pe oameni si ii indeparteaza, apoi reteaua si imprejurimile se transforma intr-o Putere. O Putere pradatorare. Din fericire, in arhiva gasita mai exista un program care poate reprezenta un antidot. Din nefericire, acesta este incarcat pe o nava care a reusit sa evadeze pe o lume primitiva din Exteriorul Inferior.

„Foc in Adanc” este o carte lunga. Descrierea de mai sus de-abia daca acopera prologul. Am simtit-o cam poate prea lungita pe alocuri. In particular, exista o intriga secundara complexa care implica jocurile politice locale de pe Tines, planeta de unde provine populatia indigena a lumii unde asolizeaza nava evadatilor. Tendinta de lungire pe alocuri a povestii nu este sustinuta si de descrierea personajelor care, in general, este O.K. . Si ma gandesc, de asemenea, la aceasta tendinta ca la o consecinta secundara a intrigii principale, care prezinta frecvent incaierari mortale sau inrobirea a trilioane de fiinte sensibile. In realitate, aceasta carte stabileste un record cantitativ al situatiilor fictionale fatidice si distructive. Si asta pentru ca cele mai multe rele se intampla in afara campului vizual al cititorului, se intampla unor oameni necunoscuti, sunt impersonale si necaptivante.

Galaxia este plina de rase extraterestre, iar cititorii vor intalni de aproape cateva dintre ele. In sensul fizic, sunt bine create, in mod special cei de pe Tines. Aceste fiinte nonumane, asemanatoare lupilor, sunt pe calea de a deveni un soi de “creaturi de stup”: o „persoana” de pe Tines este formata din 4 pana la 8 corpuri individuale care comunica intre ele prin ultrasunete pentru a putea alcatui o entitate ganditoare. Consecintele acestui mod de „gandire” este foarte bine studiat: de exemplu, doi indivizi de pe Tines nu se pot apropia prea aproape unul de celalalt fara ca gandurile lor sa interfereze, ceea ce poate avea ca rezultat pierderea temporara a inteligentei pentru ambii. Vinge exploreaza extrem de convingator sensul personalitatii lor in aceste circumstante. Pe masura ce unul dintre corpuri imbatraneste si moare, un altul poate sa-i ia locul dar, de regula, o asemenea alterare duce la modificarea personalitatii, individul devenind altcineva. Rezultatul este cea mai buna simulare a unei inteligente extraterestre cu adevarat extraterestre din science-fiction, cu exceptia inteligentei lor emotionale: Vinge ii face sa simta prea uman; daca daceti abstractie de cadru, va puteti usor imagina ca cititi despre un om.

O alta critica a mea se indreapta catre punctele culminante ale firului narativ. La prima vedere, acestea depind de prea multe situatii de tipul „scaparilor ca prin urechile acului” si coincidente aranjate. La o privire mai atenta, se casca chiar un hau: Vinge lasa sa se inteleaga sau, cel putin, nu exclude faptul ca programul antidot era capabil sa gestioneze prin el insusi intregul concept al Contramasurii, iar partea de salvare a facut deznodamantul mai concentrat. Daca este asa, atunci prea multe dintre lucrurile care s-au intamplat mai inainte devin irelevante.

Aceste greseli nu sunt unele fatale pentru carte, dar sunt suficiente sa reduca din numarul de stele ale ratingului acesteia. Ceea ce n-ar trebui sa se intample, deoarece punerea in opera este una dintre cele mai bune pe care le-am intalnit in ultima vreme, iar cartea este extrem de inventiva. In mod cert, este cartea care a meritat din plin premiul Hugo pe care l-a castigat dintre toate cele care au castigat in ultimii ani. Este, in mod clar, o lectura obligatorie pentru pasionatii de space-opera.

(Termenii au fost adaptati dupa editia in limba romana, in traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu)

David Hart este recenzor la SFReader.com