Cartea cimitirului de Neil GaimanCartea cimitirului spune povestea unui băiat a cărui familie (tatăl, mama şi sora lui) este ucisă, iar el scapă printr-o minune. Băiatul ajunge într-un cimitir, unde o femeie moartă este implorată de către mama sa proaspăt decedată să-l protejeze de ucigaşul care încă îl caută pentru a-l ucide. Femeia, împreuna cu soţul ei, sunt de acord să devină părinţii săi adoptivi.
Nobody Owens, asa cum este botezat de noua sa mamă, este crescut şi protejat de către fantomele care sălăşuiesc în cimitir.

Sentimentul lăsat de carte este extrem de ciudat şi foarte greu de definit. Aş spune că genul este urban fantasy deoarece acţiunea se desfăşoară într-o lume reală, contemporană. În orice caz, Nobody trăieşte într-un cimitir împreuna cu fantomele unor oameni morţi de sute de ani. Aceştia sunt singurii lui prieteni de la care ascultă poveştile şi primeşte învăţăturile.
Nobody este un copil inteligent, politicos şi are personalitatea unui om din altă epocă. În cimitir nu găseşti telefoane mobile, computere, haine de firmă şi altele asemenea. Totuşi, atunci când Nobody părăseşte din când în când Cimitirul, lumea noastră modernă este cea în care se duce.

Am fost puţin circumspectă în ceea ce priveşte lectura acestei cărţi. Premiza era interesantă, dar cartea era trecută la categoria “cărţi pentru copii”. Suna destul de straniu ca o carte ce vorbea despre uciderea familiei unui puşti supravieţuitor al acestor crime şi care trăieşte într-un cimitir şi este crescut de către fantome şi alte creaturi supranaturale să fie o lectură adecvată pentru copii. Dacă aş avea un copil de şcoală primară nu cred că l-aş lăsa să citească o astfel de carte; pe de altă parte, n-aş avea o problemă dacă copilul meu ar fi adolescent pentru că temele abordate sunt interesante, iar stilul în care este scrisă această carte nu este unul morbid sau grotesc.

Ca lectură pentru adulţi, tot ce pot spune este că tatăl si ginerele meu vor primi cartea cadou de ziua lor de naştere. Nu sper decât să se bucure de ea la fel de mult pe cât am facut-o şi eu.